In ultimii ani, cand toata lumea alerga spre Tailanda, ca fiind destinatia numarul 1 preferata de turisti, eu gaseam motive sa plec spre alte departari. Traiesc dupa principiul ca toate vin la timpul lor, dar si ca vibratia unei tari te cheama cand esti pregatit sa o intelegi. Am plecat cu speranta ca voi petrece cel mai cool Revelion de pana acum, devreme ce am ales o noapte de vis sus pe terasa Sirocco&Sky Bar, dar si ca aveam sa vad ceva ce imi doream de cand vazusem “The Beach” al lui DiCaprio. Cam atat. In capul meu era Bangkok, Sirocco si Krabi. Sunt un turist experimentat, stiu sa imi fac temele dinainte, am stiut unde merg la Bangkok si este inutil sa spun ca noaptea de revelion a fost incredibila, cum nu am cum sa mai repet experienta , insa surpriza mea a fost resortul in care am stat in Krabi, statiunea Ao Nang, locatie recomandata de Cristian Badea. Mi-a dat 3 variante si am ales fara sa ezit o viluta cu arhitectura clasica tailandeza, in resortul destul de mare Phu Pi Maan. Initial nu stiam nici ce este Ao Nang, nici daca fac alegerea potrivita. Dar a fost WOW de la cap la coada. Ao Nang este un punct de plecare excelent pentru excursii peste tot in golful Krabi. Vezi tot, Rayley, PhiPhi, James Bond, Hong, Emerald Pool, Tiger Cave (atentie! se urca 1268 de trepte), Hot Spings Waterfall, satul plutitor Panyee, bani sa ai. Revenind la resort, l-am declarat cel mai prietenos loc in care am stat vreodata. Nu-mi venea sa cred ca stau acolo. Vila era inconjurata de vegetatie exotica si zaream printre frunzele palmierilor piscina si stancile abrupte din Krabi. Toti turistii care veneau dimineata la micul dejun care se servea sus la hotel, faceau poze de dimineata, nevenindu-le sa creada ochilor in ce paradis au aterizat. Piesa de rezistenta din Ao Nang a fost insa Thailandia Bar&Restaurant (va rog nu cititi review-urile ignorantilor care dau 2 stele). Obisnuim sa mergem in fiecare seara in alta parte si am fost. Pana am descoperit Thailandia. Trei seri la rand am dansat pe muzica unui band genial, cu al caror vocalist, Can, ne-am si imprietenit, intr-un decor de vis, extrem de diferit de toate celelalte restaurante. Aici se pastra stilul thai, in restul, fiind populatie musulmana, atmosfera era mai cuminte. Asadar am avut un Revelion la Sirocco si inca trei explozive la Ao Nang la Thailandia Bar&Restaurant. La ora actuala, lumea face coada sa asculte muzica acolo. Noi am avut noroc, era mereu o masa libera de 4 persoane langa band. La plecare, am avut transfer la aeroport la 4:30 am, iar noi, cu tot cu copii, eram la 1 noaptea la Thailandia, ca nu se terminase muzica. Cu ce am plecat spre Tahilanda v-am spus. Cu ce m-am intors? Cu sentimentul ca trebuia sa ma intalnesc cu anumiti oameni, ca oamenii de acolo fac diferenta, frumuseti fiind peste tot in lume, dar nicaieri nu ai parte de zambetul acela ca in Tailanda si cu o pofta permanenta de Tommy Yum, Pad Thai si toate nebuniile lor de “street food”. Tot drumul spre Bucuresti , m-am gandit ca vreau sa ma intorc la Bangkok si mai vad eu pe unde, sper tot cu Triptailor, pentru ca mi-au purtat noroc.
